30 mai 2012

Salutul

Salutul poate oferi indicii importante despre zona de provenienta.Gestul de a da mana poate fi diferit in culturi diferite,in privinta circumstantelor,participantilor, a duratei si energiei investite.
In Africa de exemplu acest gest este realizat cu foarte putina forta si poate dura cateva minute,timpul necesar pentru a schimba amabilitati.

In Africa de Vest acelasi gest include si gesturi conexe, cum ar fi de exemplu pocnirea degetelor cand mainile se despart.
Britanicii dau eventual mana cand ajung la locul de munca,francezii isi strang mana de mai multe ori pe zi.Si rusii dau mana de mai multe ori pe zi, la fel si italienii si spaniolii.Pe de alta parte,englezii si germanii tind sa se rezume la un singur gest de acest fel la venire si la plecare - si asta numai in cazul in care se hotarasc sa isi dea mana.
Alte diferente constau si in felul in care este executat gestul.Francezii, de exemplu, tind sa produca o singura scuturatura energica a mainii,italienii sunt inclinati sa lungeasca acest gest,retinand mana partenerului.
Cand doua persoane se saluta fara sa stabileasca un contact fizic, deseori insotescmesajul verbal cu o inclinare a capului.
O alta forma de salut care sufera o serie de variatii socioculturale este sarutul.Obiceiul de a saruta mana unei femei aproape a disparut, insa inainte de al Doilea Razboi Mondial era folosit pe scara larga in toata Europa.
Sarutul pe obraz difera in functie de zona in privinta numarului de saruturi pe care le executa partenerii.Scandinavii tind sa se multumeasca cu un singur sarut,in timp ce francezii prefera sarutul dublu.Olandezii si belgienii folosesc sarutul multiplu,dand cel putin trei saruturi separate.

Imbratisarea este o alta practica ce ia amploare in ultima vreme - in mare parte pentru ca gestul si-a pierdut conotatiile politicele si a fost acceptat ca un gest in care si barbatii isi pot exprima afectiunea.