10 octombrie 2012

Imaginea personala. Episod pilot ;) enjoy!

Societeatea se bazează pe legăturile dintre oameni, pe relaţiile dintre ei şi cel mai important pe felul în care aceştia comunică.” Comunicarea reprezintă o secvenţă de evenimente sau simboluri care se împletesc la un moment dat conform unui pattern (G.A. Miller)” Un bun exemplu care accetuează importanţa imaginii în societate sunt filmele de care suntem dependenţi, din diferite motive. Astfel toţi ne uităm la filme pentru că prezintă situaţii din viaţa reală şi ne arată cum reacţionează oamenii în unele momente tensionate.
 
Există mai ales acele “filme-catastrofă” care povestesc despre un mare cutremur, incediu, avalanşă sau naufragiul unui vas de călători sau prabuşirea unui avion. Ne plac oamenii, ne place povestea, ne place să stăm în siguranţă casei noastre si sa  trăim alături de personaje fiecare moment.
Fiecare film prezinta un scenariu, o poveste extraordinară care uneori prezintă întâmplări reale petrecute în lume, acesta fiind lucrul care ne fascineaza cel mai mult. Ca orice carte care prezintă o poveste, scenariul filmului ne prezintă întâi contextul viitoarelor acţiuni ale personajelor, apoi ne descrie personajele şi ne explică pe larg rolul lor în această poveste. Prezentarea unui scenariu, în care fiecare persoană este potrivită perfect pentru acel moment şi în acel loc, arată cum fiecare personaj este prezent în poveste deloc întâmplător. În continuarea filmului se prezintă catastrofa şi relaţiile care se formează în cadrul poveştii surprinse de acel context, atunci incepem să ne familiarizăm cu personajele şi chiar să ne creeăm preferaţi. Creierul nostru începe să prelucreze o imagine a fiecărui personaj.
            În încercarea noastră de a interacţiona cu drama începem să facem supoziţii, având în vedere că deja cunoastem personajele, cunoaştem caracteristicile eroului, al victimelor, al ignoranţilor şi al celor care au cauzat problema.
Toate aceste lucruri se întamplă şi în viaţa reală, pe baza modelului pe care îl avem. Firea umana ne face să căutam continuu explicaţii, să evaluam comportamentele persoanelor cu care interacţionăm, să le studiem gesturile, mimica, acţiunile şi vestimentaţia. Plecând de la ipoeza că detaliile fac diferenţa, încercăm să integrăm fiecare persoana într-o categorie; categoria eroului sau al femeii fatale sau a unui simplu personaj episodic pe care nu-l considerăm important.
            Această tendinţă şi această aptitudine au construit un obiect privilegiat al psihologiei sociale de la începuturile sale şi până în prezent, studiul relaţiilor interpersonale ţine foarte mult de percepţia proprie, de procesele şi efectele judecăţilor individuale pe care indivizii le formulează unii despre alţii.
E. T. Hall prezintă limbajul nonverbal din prisma caracterului său “invizibil” şi al elementelor sale “silenţioase şi tăcute”, astfel justifică poziţia nonverbalui în limbaj ca “dimensiunea ascunsă a comunicarii” fapt care uşureaza demersul conştientizării importanţei cunoaşterii indicilor lui.”

autor: Oana Negoita