28 iulie 2013

Sufletul unei adolescente

Vine o vreme in care constatam ca magia defapt sta in mainile noastre. Noi ne construim propriul destin,noi suntem regizorii propriului nostru film si prin deciziile pe care le abordam in anumite situatii reusim deseori sa izbucnim un razboi in interiorul nostru. Noi ne scriem povestea si prin trairile interioare care adeseori le simtim ne conduc spre “emanciparea sufleteasca”.

  Desi ne intrebam tot timpul daca ceea ce am invatat e suficient credem cu tarie in iluzia ca vom ajunge intr-o buna zi la cunoasterea absoluta .Oamenii meniti sa fie impreuna,in cele din urma se vor intalni la jumatatea drumului.. Si totusi observi ca totul a inceput defapt cu mult timp inainte dar e greu sa realizezi asta si cand incepi sa iti dai seama deja e prea tarziu sau incepi o alta etapa din viata ta. Si aici incep sa imi spun ca unii oameni chiar daca sunt o parte importanta din tine la un moment dat vine clipa in care trebuie sa iti iei ramas bun si oricat de mult ai incerca sa omiti asta,subconstientul tau spune altceva.Subconstientul tau spune ceea ce e mai bine pentru tine,ca ai un destin de implinit , ca trebuie sa iti urmezi visele,sa iti implinesti dorintele. Noi,oamenii ne dorim fericire dar alergam dupa lucruri. Alergam dupa lucruri grandioase si nu dupa lucruri marunte care ne insenineaza viata in cel mai pur mod.Intotdeauna am vazut partea buna a lucrurilor si sunt constienta ca unii oameni trec prin viata noastra doar cu scopul de a ne invata inca o lectie de viata,cu scopul de a ne antrena in acest sport stresant”alergatul dupa fericire”..sau mai bine spus dupa ceea ce ne complace sufleteste.Dar in timp ce altii alearga dupa fericire eu mereu ma intorc spre trecut de parca fi cel mai frumos cantec pe care l-am auzit vreodata. Dar eu stiu care e motivul pentru care imi intorc privirea. Am simtit magia. Dar a trecut atat de repede pe langa mine ca nu mi-am dat seama ce aveam defapt. Mi-a iesit prin vene si prin pori totul. S-a evaporat cu totul,dar stiu ca am facut un bine atunci cand singuratatea m-a indemnat sa fac oamenii din jurul meu sa zambeasca. Am impartit magia mea cu oamenii pe care ii iubesc,Doamne .

autor: Alexandra Crainic