8 iulie 2013

Vara prin ochii mei

 
    O mie de lucruri îmi trec prin minte… E iarăși vară. Stau în grădină în timp ce scriu acest text. Reveriile despre verile din anii trecuți mă combat. Nostalgia-și spune cuvântul. De la o vreme încoace aceeași întrebare mă macină. De ce atunci când suntem copii ne dorim să fim adulți? Iar când suntem adulți ne dorim să redevenim copii. O eternă și fascinantă întrebare. ”De ce-urile care ne macină”!
     


     Piesa care-mi străbate capul e tot despre vară. ”Vara asta vreau...” Ei bine nici eu nu știu ce vreau. Pe cine vreau. De fapt care-mi sunt așteptările. Nici eu nu știu. Vara este anotimpul care te face mai leneș. Așa mă face și pe mine.
Poezia lui Bacovia, în cinstea verii, parcă e din ce în ce mai adevărată. Îmbătrânim văzând cu ochii de la vară la vară. Asta e simțământul meu de la țară.
        Vara la oraș parcă e puțin mai animată, dar și mai prozaică. Nici nu se trezește bine Soarele și domnișoarele platinate ies în oraș cocoțate pe platforme și ”tractoare” pe care nu le pot stăpâni. Au ieșit fetele la arat pe Straße . Accesorizate exact ca și papagalii. Și nelipsiții ochelari de soare, e un război al ochelarilor de soare, al formelor, mărimilor și al firmelor. Nici ”băeții” nu se lasă mai prejos. Se accesorizează cu o domniță mai sus amintită și cu o cheie de la o mașină puternică.Cum să nu iubești vara, când poți să te amuzi pe seama ridiculităților care ies la plimbare să-și arate ultimele cuceriri și achiziții!

autor: Andrei Faur